implica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. impliquer, lat. implicare)

1. tr. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată.
2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces.
3. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație.

dezimplica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + implica)

1. a scoate (pe cineva) din cauză.

implicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (implica)

1. acțiunea de a implica și rezultatul ei; implicat, implicație.
2. amestecarea sau includerea cuiva într-o afacere neplăcută sau necinstită, într-un proces etc.
3. (antonim) neimplicare.

implicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. implication, lat. implicatio)

1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit.
2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces.
3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers.
4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua.
5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului.

acuzatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.

antobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. anthobiology)

1. zonă de cercetare ecologică care studiază factorii evolutivi care au modelat structurile, comportamentul și aspectele fiziologice implicate în înflorirea plantelor; biologie florală.

biociclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocycle)

1. ciclu de viață evolutiv al unui organism.
2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.
3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.

cauzal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. causal, lat. causalis)

1. de cauză, referitor la cauză.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată săvârșirea acțiunii din regentă; conjucție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție cauzală.
3. (log.) implicație ~ă = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale.