Dictionar

Rezultate secundare (Important.):

Important, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. important)

1. însemnat.

2. influent; de vază.

3. (ir.) plin de aroganţă.


Importanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. importance)

1. ceea ce face ca un lucru prezinte mare interes, valoare, însemnătate.

2. a-şi da ~ = a se îngâmfa, a-şi da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut.


Importantisim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. importantissimo)

1. foarte important.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Accesiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accession, lat. accessio)

1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Aferent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)

1. în legătură cu ceva.

2. care se cuvine, revine cuiva.

3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.


Anodin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.

2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.

3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.

4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.