Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impossible, lat. impossibilis)
1. adj. care nu este posibil, nu poate să existe.
2. (fam.; despre oameni) nesuferit, insuportabil.
3. s. n. lucru cu neputinţă, irealizabil.
4. (adv.) cu neputinţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impossibilité, lat. impossibilitas)
1. caracterul a ceea ce este imposibil; lipsă de posibilitate, neputință.
2. lucru imposibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphémie)
1. imposibilitatea de a exprima ideile, sentimentele prin cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alalie)
1. imposibilitate de a pronunţa unele cuvinte sau sunete; logoplegie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphognosie)
1. agnozie (parţială); imposibilitate de a recunoaşte tactil forma obiectelor.