Dictionar

Impozit

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. impositum, după fr. impôt)

1. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere.


Impozita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (impozit)

1. a impune; a supune unui impozit; a percepe un impozit.

2. a stabili impozitul datorat de cineva.

3. a prevedea perceperea unui impozit.


Impoziţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imposition, it. imposizione)

1. (rel.) punere a mâinilor pe cineva pentru a-l binecuvânta.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Acciz

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accise)

1. impozit indirect, instituit asupra produselor şi serviciilor de primă necesitate.


Asietă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiette)

1. poziţie a planului de bază al unei (aero)nave faţă de planul orizontal.

2. (fin.) mod de aşezare a impozitelor către stat.


Brut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găseşte în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.

2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producţie, pierderile, impozitul etc.


Capitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitation, lat. capitatio)

1. (în sclavagism, la romani şi în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil.


Cens

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.

2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.

3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.

4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dreptul unui cetăţean aleagă sau fie ales.