Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)
1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)
1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hédoniste)
1. I. care se referă la hedonism, la căutarea plăcerii; hedonistic.
2. care dă plăcere, impresii plăcute; hedonistic.
3. II. adept al hedonismului.
4. (antonime) stoic, (înv.) stoician.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)
1. reflectare în conștiință a realității înconjurătoare pe baza impresiilor dobândite prin simțuri.
2. reprezentare vizuală sau auditivă.
3. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic.
4. reflectare artistică a unui obiect, peisaj etc.
5. (fiz.) locul în care se întâlnesc razele de lumină izvorâte dintr-un punct sau prelungirile acestor raze după ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate în lentile, prisme etc.
6. ~ de televiziune = imagine optică a scenei transmisă prin televiziune, așa cum apare ea pe ecranul televizorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impressionnisme)
1. sistem estetic ale cărui principii de creație și de critică sunt bazate pe impresie.
2. mișcare artistică de la sfârșitul sec. XIX, bazată pe exprimarea impresiilor imediate și manifestând un interes deosebit pentru nuanțe, atmosferă, fluiditatea senzațiilor, lumină; în literatură, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizează prin înfățițarea rapidă și pregnantă a unor stări sufletești trăite nemijlocit de artist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impressif)
1. capabil să producă impresii; impresionant.