impresiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. impressionner)

1. a produce o vie impresie; a emoționa.
2. (despre lumină) a acționa asupra stratului sensibil al unei plăci, al unui film fotografic.

impresionabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impressionnable)

1. care se impresionează ușor; emotiv, sensibil.

impresionabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impressionnabilité)

1. însușirea de a fi impresionabil.

impresionant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impressionnant)

1. (și adv.) care produce o impresie, o emoție puternică; tulburător.
2. impunător, impozant.

impresionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. impresiona)

1. acțiunea de a impresiona și rezultatul ei; emoționare, sensibilizare.
2. modificarea substanței sensibile de pe o placă, un film sau o hârtie fotografică prin efectul luminii.

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.

bulversant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bouleversant)

1. care bulversează; tulburător, impresionant.

cinedensigrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinédensigraphie)

1. metodă de investigație a inimii, a vaselor pulmonare și a plămânilor, bazată pe fenomenul impresionării variate, a unor celule fotoelectrice în funcție de densitatea unui fascicul de raze roentgen.

clișeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cliché)

1. plată (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii.
2. planșă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare.
3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; șablon.

developa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. développer)

1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.

dramatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

1. referitor la dramă, la teatru.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă ~ă = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice; dramă (2).
3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
4. (fig.; despre întâmplări, situații etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.