Dictionar

Cadraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadrage)

1. delimitare a spaţiului util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic.

2. operaţie de aşezare a culorilor imprimate pe o ţesătură.


Fasciculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fascicule)

1. ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive.


Figură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.

2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.

3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.

4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.

5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.

6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.

7. persoană; personalitate.

8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.

9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.

10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.

11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.

12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).


Gofraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gaufrage)

1. acțiunea de a gofra; ornamentul gofrat.

2. serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc.

3. efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief.


Grafic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

1. adj. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri.

2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație.

3. arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate.

4. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă.

5. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic.


Imprimant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. imprimante)

1. I. care imprimă, servește la imprimat.

2. II. element al unui ordinator sau calculator care permite ieșirea rezultatelor imprimate.

3. hârtie continuă introdusă în imprimanta calculatorului pentru scrierea rezultatelor și mesajelor sistemului de calcul.