impulsiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (impuls + -iona)

1. a da impuls.
2. a imprima o mișcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi.

impulsionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (impulsiona)

1. faptul de a impulsiona.
2. imprimare a unei mișcări; producere a unui impuls; impulsionat.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemn, îndemnare.

activiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după rus. aktivizirovati)

1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.

reacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réaction)

1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă.
2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant.
3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice.
4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta.
5. ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia.
6. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune.
7. derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare.

stimula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stimuler, lat. stimulare)

1. a îndemna, a încuraja; a impulsiona.
2. a excita, a activa un organ, o funcție etc.

îndemna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. inde minare)

1. tr. a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
2. a sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.
4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.

îndemnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îndemna)

1. convins să facă un lucru; stimulat, impulsionat.
2. (rar; despre animale) silit să pornească sau să meargă mai repede.
3. chemat la o acțiune.

impulsionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (impulsiona)

1. faptul de a impulsiona.
2. imprimare a unei mișcări; producere a unui impuls; impulsionat.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemn, îndemnare.