Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drive)
1. lovitură puternică la tenis, golf şi base-ball care imprimă mingii o viteză mare şi o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuţie prin elan, stimulator, vigoare, forţă impulsivă.
3. (psih.) tendinţă impulsivă, de natură instinctivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nostomanie)
1. nevoia impulsivă (a cuiva) de a se întoarce în ţara sau locul unde şi-a petrecut copilăria.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tigru + -oaică)
1. (zool.) femela tigrului; (rar) tigresă, (înv.) tigră, (înv.) tigroaie.
2. (fig.) femeie energică, impulsivă și crudă.