Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)
1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. head)
1. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ştergerea impulsurilor electromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (compensa)
1. acţiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacţii sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menţinere şi redresare a funcţiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părţi anatomice.
4. operaţie comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri şi servicii între vânzător şi cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operaţie financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare şi puterea de cumpărare.
6. retribuţie pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Efferenz)
1. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. electroacupuncture)
1. (med.) formă de acupunctură în care acul primește impulsuri electrice; electropunctură.