Dictionar

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
 

cap 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. head)

1. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice.
 

eferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Efferenz)

1. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale.
 

electrostimulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. électrostimulation)

1. utilizare a impulsurilor electrice pentru stimularea țesuturilor vii.
 

hormism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hormisme)

1. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor.
 

masturbatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. masturbatoire)

1. referitor la masturbație.
2. legat de masturbare, de autosatisfacerea impulsurilor sexuale.