Imputabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impu-table)

1. care poate fi imputat.

---

Imputabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imputabilité)

1. situaţie juridică a unei persoane căreia i se atribuie săvârşirea cu premeditare a unei fapte prevăzute de lege.

---

Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

---