OK
X
imputabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. impu-table)
1.
care
poate
fi
imputat.
imputabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imputabilité)
1.
situație
juridică
a
unei
persoane
căreia
i
se
atribuie
săvârșirea
cu
premeditare
a
unei
fapte
prevăzute
de
lege.
absolvi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1.
a
termina
un
ciclu,
o
formă
de
învățământ.
2.
(jur.)
a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu
este
prevăzut
de
lege;
a
scuti
de
pedeapsă.