Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunité, lat. immunitas)
1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Immunität; Unantastbarkeit; Unempfindlichkeit
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoimmunité)
1. imunitate faţă de antigene proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraimmunité)
1. stare de rezistenţă redusă, apărută în organism paralel cu imunitatea specifică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autoimmun)
1. care prezintă autoimunitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoimmunité)
1. imunitate faţă de antigene proprii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biostimulateur)
1. (substanţă) care stimulează asimilaţia, regenerarea ţesuturilor şi sporeşte imunitatea organismului; biostimulent.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. biostimulant)
1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immun, lat. immunis)
1. care prezintă imunitate; care este imunizat.
2. se spune despre un organism care rezistă la acțiunea unui agent patogen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immunuitaire)
1. cu caracter de imunitate.