Dictionar

imuniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immuniser)

1. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli.
 

imunizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immunisant)

1. care imunizează; care are proprietatea de a imuniza (ex. ser imunizant).
 

imunizină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. immunisine)

1. (biologie) anticorp presupus că poate provoca imunitate împotriva unui agent patogen.
 

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
 

antiser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisérum)

1. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific.
 

autovaccin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autovaccin)

1. vaccin preparat prin culturi de microbi chiar de la bolnav, pentru a obține o cât mai bună imunizare.
 

dezalergizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dez- + alergie + -iza)

1. imunizare la alergie.
2. (fig.) descătușare, eliberare.
 

imun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immun, lat. immunis)

1. care prezintă imunitate; care este imunizat.
2. se spune despre un organism care rezistă la acțiunea unui agent patogen.
3. (fig.) insensibil (la).
 

imunizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immunisant)

1. care imunizează; care are proprietatea de a imuniza (ex. ser imunizant).