Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inhabilité)
1. lipsă de abilitate; neîndemânare, stângăcie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déclinabilité)
1. (gramatică) calitatea unui cuvânt declinabil; caracterul cuvintelor declinabile.
2. (antonim) indeclinabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indéclinabilité)
1. (gramatică) calitatea sau caracterul cuvintelor indeclinabile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. inimmaginabilità)
1. caracterul a ceea ce depășește orice ne-am putea imagina, a ceea ce este inimaginabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)
1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déclinabilité)
1. (gramatică) calitatea unui cuvânt declinabil; caracterul cuvintelor declinabile.
2. (antonim) indeclinabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indéclinabilité)
1. (gramatică) calitatea sau caracterul cuvintelor indeclinabile.