inactivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inactivité)

1. 1 lipsă de activitate; pasivitate.
2. suprimare a capacității active (2) a unei substanțe.

atrofie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrophie, lat., gr. atrophia)

1. reducere a volumului și puterii unui țesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție.

estivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estivation)

1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale.
2. (bot.) perioada de viață latentă datorită condițiilor excesive de temperatură sau de uscăciune din timpul verii.
3. preflorație.

hibernare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hiberna)

1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul ierbii; hibernație.
2. (fig.) inactivitate, lenevie.

inerție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.

latență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. latence)

1. starea sau caracterul a ceea ce este latent; faptul de a fi latent, ascuns.
2. decalajul de timp dintre un stimul și o reacție.
3. fenomen, sentiment latent.
4. întârziere în manifestarea unui lucru.
5. (bot.) starea unei plante ale cărei funcții vitale par să fie temporar suspendate.
6. (informatică) timpul necesar unui pachet de date pentru a călători de la sursă la destinație printr-o rețea.
7. (med., biol.) inactivitate aparentă.
8. (psihanaliză) perioadă de ~ = perioadă intermediară între prima copilărie și adolescență, în care se poate observa o pauză în evoluția sexualității.
9. (psihiatrie) perioada în care nu se manifestă un simptom traumatic.

letargie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. léthargie, lat. lethargia)

1. stare patologică caracterizată prin somn adânc, de lungă durată, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă.
2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totală.