inadecvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inadéquat)

1. nepotrivit, necorespunzător; neadecvat.

adecvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.

antitrombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.

inadecvare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. inadequation)

1. caracterul a ceea ce este inadecvat; lipsă de adecvare; neconcordanță, nepotrivire.
2. (antonim) adecvare.

stângism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. levizna)

1. concepție și practică radicală în mișcarea comunistă și muncitoarească, tinzând să aplice inadecvat principiile și învățătura comunistă.
2. faptă, manifestare etc. de stânga.

hărțuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. hărțui)

1. acțiunea de a (se) hărțui; harță, hărțuială, hărțuit, încăierare.
2. desfășurare a unor atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a-i împiedica acțiunile.
3. necăjire a cuiva cu tot felul de neplăceri; cicălire, sâcâire.
4. (reg.) asmuțire a unui câine.
5. purtare a unor discuții repetate și contradictorii cu cineva.
6. ~ sexuală = comportament inadecvat prin care o persoană, angajator, angajat sau lucrător extern dintr-o companie, acționează în vederea obținerii favorurilor de natură sexuală în beneficiul propriu sau în beneficiul unei terțe părți.

neadecvare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + adecvare)

1. caracterul a ceea ce este inadecvat; lipsă de adecvare; inadecvare, neconcordanță, nepotrivire.
2. (antonim) adecvare.