OK
X
fixaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fixage)
1.
operație
prin
care
o
imagine
fotografică
este
făcută
inalterabilă
la
lumină.
fixator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fixateur)
1.
soluție
care
face
inalterabilă
la
lumină
o
imagine
fotografică
developată.
2.
(text.)
substanță
folosită
la
fixarea
coloranților
pe
fibră.
3.
agent
fizic,
substanță
care
produce
coagularea
protoplasmei
vii.
4.
piesă
folosită
la
lucrări
de
asamblare.
5.
dispozitiv
mecanic
pentru
manevrarea
și
înzăvorârea
acelor
macazului.
gelinită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gélinite)
1.
substanță
explozivă
inalterabilă
în
apă
și
puțin
sensibilă
la
șoc,
formată
din
nitroglicerină,
azotat
de
potasiu
și
rumeguș
de
lemn.