Rezultate secundare (Inamic):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinnamique)
1. acid ~ = acid din uleiul de scorţişoară, din balsamul de Peru etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadynamique)
1. curent ~ = curent electric utilizat în terapeutică pentru calmarea durerilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după lat. inimicus)
1. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) duşman, vrăjmaş, adversar.
3. care aparţine statului beligerant, adversar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inamical)
1. care nu este amical; care demonstrează sau mărturisește o absență a prieteniei; ostil, dușmănos.
2. (antonime) amical, prietenos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. inimicizia)
1. sentiment sau atitudine de aversiune, ostilitate reciprocă sau chiar unilaterală; sentiment sau atitudine ostilă față de cineva; inimiciţie.
2. (antonime) amiciție, prietenie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)
1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aerodinamic)
1. tren automotor cu formă aerodinamică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.