cinamic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinnamique)

1. acid ~ = acid din uleiul de scorţişoară, din balsamul de Peru etc.

diadinamic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadynamique)

1. curent ~ = curent electric utilizat în terapeutică pentru calmarea durerilor.

inamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după lat. inimicus)

1. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) duşman, vrăjmaş, adversar.
2. adj. 1. duşmănos, ostil.
3. care aparţine statului beligerant, adversar.

inamical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inamical)

1. care nu este amical; care demonstrează sau mărturisește o absență a prieteniei; ostil, dușmănos.
2. (antonime) amical, prietenos.

inamiciţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după it. inimicizia)

1. sentiment sau atitudine de aversiune, ostilitate reciprocă sau chiar unilaterală; sentiment sau atitudine ostilă față de cineva; inimiciţie.
2. (antonime) amiciție, prietenie.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

acţionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

aerodinam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aerodinamic)

1. tren automotor cu formă aerodinamică.

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.