Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroélasticité)
1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothermodynamique)
1. ştiinţă care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)
2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caronade)
1. tun naval scurt pentru nimicirea personalului de pe navele inamice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrousel)
1. instalaţie din mai mulţi căluţi de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei.
2. dispozitiv circular pentru manutenţiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forţelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotaţie verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălţime mică.
4. reprezentaţie a unui grup de călăreţi care execută o serie de mişcări de dresaj.
5. circulaţie intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.