aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.

carenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).
2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice.

caronadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caronade)

1. tun naval scurt pentru nimicirea personalului de pe navele inamice.

carusel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrousel)

1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei.
2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică.
4. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj.
5. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.