Dictionar

incandescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incandescence)

1. starea unui corp incandescent; stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată.
2. lampă cu ~ = lampă electrică în care lumina se produce prin încălzirea unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vidat.
3. (fig.) excitare violentă; mare aprindere a pasiunilor.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

aerolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérolithe)

1. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă.
 

incandescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incandescent, lat. incandescens)

1. în stare de incandescență.
2. care se încălzește până devine luminos.
3. (fig.) plin de foc, de însuflețire.
 

kripton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. krypton)

1. element chimic din familia gazelor inerte, obținut prin distilarea fracționată a aerului lichid, folosit la becurile cu incandescență.
 

magmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. magma)

1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice.
2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi.
 

osram

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Osram)

1. aliaj de osmiu și wolfram, folosit la fabricarea filamentelor de becuri electrice cu incandescență.