Rezultate secundare (Incapabil):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incapable)
1. care nu este în stare de a face ceva; care nu este capabil; necapabil.
2. care nu este apt, care nu este în stare sau care nu are posibilitatea de a face ceva; inapt, neapt.
3. (prin ext.) care nu are calitățile, aptitudinile necesare pentru o activitate, o stare, o funcție; nepregătit, nepriceput.
4. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi.
5. (antonime) apt, capabil, competent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acataleptique)
2. incapabil de a fi înțeles; de neînţeles.
3. (med.) care este atins de catalepsie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)
1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bavard)
2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blaser)
1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoţii, indiferent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. débonnaire)
1. blajin, indulgent, foarte slab; incapabil de fapte rele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défier, lat. deffidere)
1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru ştiind că nu va reuşi; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.