Dictionar

Rezultate secundare (Incapabil.):

Incapabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incapable)

1. care nu este în stare de a face ceva; care nu este capabil; necapabil.

2. care nu este apt, care nu este în stare sau care nu are posibilitatea de a face ceva; inapt, neapt.

3. (prin ext.) care nu are calitățile, aptitudinile necesare pentru o activitate, o stare, o funcție; nepregătit, nepriceput.

4. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi.

5. (antonime) apt, capabil, competent.


Acataleptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acataleptique)

1. referitor la acatalepsie.

2. incapabil de a fi înțeles; de neînţeles.

3. (med.) care este atins de catalepsie.


Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.


Bavard, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bavard)

1. vorbăreţ, guraliv, limbut.

2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.


Blaza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blaser)

1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoţii, indiferent.


Confienţă

Parte de vorbire: s.f. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. confiance)

1. credință spontană sau dobândită în valoarea morală, emoțională, profesională a altei persoane, pe care o credem incapabilă de înșelăciune, trădare sau incompetență; sentiment de siguranță vizavi de cineva sau de ceva; încredere în cineva.

2. (var.) confianță, conființă.

3. (antonim) mefiență.


Debonar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. débonnaire)

1. blajin, indulgent, foarte slab; incapabil de fapte rele.