Dictionar

incapacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incapacité)

1. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie.
 

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
 

acalculie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
 

acatamatezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înțelege ceea ce aude.
 

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați.
 

acloropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achloropsie)

1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.
 

acromatopsic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromatopsique)

1. (suferind) de acromatopsie, defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culorile; acromatop.