Rezultate principale (Incendiu):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)
1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.
2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.
Rezultate secundare (Incendiu):
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + incendiu, cf. fr. anti-incendie)
1. destinat să lupte împotriva incendiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-feu)
1. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incendier)
1. a da foc, a provoca un incendiu.
3. a aţâţa, a îndemna la violenţe.
4. (fig.) a împurpura.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)
1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.
2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)
1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.
2. mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol.
3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.
4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. pyrophile)
1. I. legat de pirofilie.
2. (despre persoane) care suferă de pirofilie; care are atracție pentru foc.
3. care nu se alterează în contact cu focul.
4. (despre plante) care preferă terenurile arse.
5. (botanică) se spune despre o ființă vie, cum ar fi o plantă sau o ciupercă, care se dezvoltă pe un substrat care a suferit un incendiu.
6. II. persoană care suferă de pirofilie.
7. persoană care are atracție pentru foc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. sprinkler)
1. extinctor automat în legătură cu un rezervor de apă sub presiune, care, în caz de incendiu, declanşează o stropire abundentă.