Dictionar

Rezultate principale (Incendiu):

Incendiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.

2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.


Rezultate secundare (Incendiu):

Antiincendiu

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + incendiu, cf. fr. anti-incendie)

1. destinat lupte împotriva incendiilor.


Contrafoc

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-feu)

1. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal.


Incendia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incendier)

1. a da foc, a provoca un incendiu.

2. (fig.) a începe un război.

3. a aţâţa, a îndemna la violenţe.

4. (fig.) a împurpura.


Incendiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.

2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.


Pichet 3

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.

2. mic detașament de soldați destinat fie folosit în primul rând în caz de pericol.

3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.

4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă acționeze.


Pirofil, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. pyrophile)

1. I. legat de pirofilie.

2. (despre persoane) care suferă de pirofilie; care are atracție pentru foc.

3. care nu se alterează în contact cu focul.

4. (despre plante) care preferă terenurile arse.

5. (botanică) se spune despre o ființă vie, cum ar fi o plantă sau o ciupercă, care se dezvoltă pe un substrat care a suferit un incendiu.

6. II. persoană care suferă de pirofilie.

7. persoană care are atracție pentru foc.


Sprinkler

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. sprinkler)

1. extinctor automat în legătură cu un rezervor de apă sub presiune, care, în caz de incendiu, declanşează o stropire abundentă.