Dictionar

 
 

incidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. incidentel, it. incidentale)

1. (adesea adverbial) care intervine întâmplător; accidental.
2. în legătură cu un incident, constituind un incident.
 
 

catadioptru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catadioptre)

1. sistem optic care răsfrânge razele luminoase în direcția lor de incidență.
 
 

colimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collimation, germ. Kolimation)

1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare.
 
 

corp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corps, lat. corpus)

1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.
2. trup fără cap; trunchi.
3. parte principală din ceva.
4. corp de legi = culegere de legi; corpus.
5. porțiune de materie bine determinată.
6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).
7. obiect material, lucru.
8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.
9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.
10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.
11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.
12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.
13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.
15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.
16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.
17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.
18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.