Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, germ. Koma)
1. aberaţie a unui sistem optic în formă de coadă de cometă, cauzată de fascicule de raze incidente, lungi şi oblice.
2. aberaţie a lentilelor electronice în apariţia unei estompări spre periferia imaginii.
3. nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul unei comete.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. craniographe)
1. (med.) aparat folosit în craniografie.
2. (med.) aparat conceput pentru a efectua cu ușurință toate incidențele radiografice ale craniului și ale șarnierei cervico-occipitale, fără a mișca capul pacientului, indiferent dacă este așezat sau culcat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divergent, lat. divergens)
1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcţii diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăştie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un şir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepţii, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filtrer)
1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc.
2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații.
3. a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
4. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incidence)
1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. izophase)
1. linie care reprezintă izotermele şi izobarele coincidente pe o diagramă a unui sistem fizico-chimic dintr-un singur component cu două faze coexistente.