Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incidence)
1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coïncidence)
1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. incidentel, it. incidentale)
1. (adesea adverbial) care intervine întâmplător; accidental.
2. în legătură cu un incident, constituind un incident.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catadioptre)
1. sistem optic care răsfrânge razele luminoase în direcţia lor de incidenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collimation, germ. Kolimation)
1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidenţa dintre axa lor optică şi linia de vizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)
1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.
3. parte principală din ceva.
4. corp de legi = culegere de legi; corpus.
5. porțiune de materie bine determinată.
6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).
8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil să absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.
9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.
10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.
11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.
12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.
13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.
15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.
16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.
17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.
18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviation, lat. deviatio)
1. abatere faţă de o direcţie normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie.
4. ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épisodique)
1. care ține de episod; care este caracteristic unui episod; care are caracter de episod.
2. care conține episoade; care este format din episoade.
3. care nu este esențial pentru desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment; care are un caracter secundar.
4. care apare din când în când și neregulat; întâmplător, incidental.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photoélectrique)
1. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidența radiației luminoase.
2. efect ~ = emisiune de electroni de către metale sau semiconductori sub acțiunea luminii; celulă ~ă = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric; fotocelulă.