Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. incipiente, lat. incipiens)
1. aflat la început, în prima fază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétiche)
1. obiect căruia i se atribuie o forţă supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă.
2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adoraţii oarbe, nemotivate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Vorspan)
1. remorcă între două remorchere care trag acelaşi convoi.
2. parte incipientă a unui film de proiecţie.
3. film conţinând secvenţe montate, dintr-un film de lung metraj, în scopuri publicitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préconception)
1. prejudecată.
2. fază incipientă în procesul ontogenetic de însuşire şi formare a conceptelor, la copil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. régosol)
1. sol în stare incipientă de formare, care ia naştere din depozite sedimentare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. schizzare)
1. tr. a desena ceva schematic; a face o schiță.
2. (fig.) a expune în mod sumar; a contura.
3. a executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.).
4. a fixa punctele principale ale unui plan, a proiecta în linii mari; a concepe.
5. refl. a apărea, a se înfățișa, a reieși în linii incipiente și generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. skiffle)
1. (muz.) stil prin îmbinarea elementelor de jaz tradiţional şi rock incipient cu maniera country.