Rezultate principale (Incita;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inciter, lat. incitare)
1. a aţâţa, a provoca, a instiga la. 2. a provoca un interes viu, stimulativ.
Rezultate secundare (Incita;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitable)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitabilité)
1. stare de incitare; însuşirea a ceea ce este incitabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitant)
1. care incită, care provoacă un viu interes; incitativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitation, lat. incitatio)
1. incitare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitatif)
1. care incită la ceva, care stimulează; incitant.
2. (finanțe) finanțare ~ă = utilizarea fondurilor publice sau private pentru a ghida comportamentul agenților economici și sociali.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitateur)
1. (cel) care incită; instigator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitable)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitabilité)
1. stare de incitare; însuşirea a ceea ce este incitabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitant)
1. care incită, care provoacă un viu interes; incitativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitatif)
1. care incită la ceva, care stimulează; incitant.
2. (finanțe) finanțare ~ă = utilizarea fondurilor publice sau private pentru a ghida comportamentul agenților economici și sociali.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitateur)
1. (cel) care incită; instigator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitation, lat. incitatio)
1. incitare.