Dictionar

Inciza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inciser)

1. a face o incizie, a tăia.


Inciză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incise)

1. propoziţie incidentă.

2. (arte) motive ornamentale obţinute prin zgârierea în adâncime a materialului.

3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară.


Incizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (inciza)

1. acţiunea de a inciza.

2. tehnică de ornamentaţie prin zgârierea suprafeţei materialului.


Banda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bander)

1. tr. a înconjura, a inciza în benzi.

2. refl. (despre nave) a se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii aşezate greşit.


Bandceramică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bandkeramik)

1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.


Cezariană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césarienne)

1. intervenţie prin incizarea uterului şi extragerea fătului, în caz de naştere dificilă; cezarotomie.


Glifă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glyphe)

1. pictogramă sau ideogramă (incizată în piatră), reprezentând cuvinte întregi într-o formă figurativă.


Incizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (inciza)

1. acţiunea de a inciza.

2. tehnică de ornamentaţie prin zgârierea suprafeţei materialului.


Pancreatoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pancréatolyse)

1. operaţie a pancreatitelor cronice nodulare fără litiază, constând în incizarea capsulei pancreasului pentru eliberarea glandei.