Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incohérence)
1. faptul de a fi incoerent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dadaïsme)
1. curent literar şi artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea şi răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul iraţional, suprimarea oricărei legături dintre gândire şi expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii şi de culori în artele plastice; dada.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)
1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dyslogie)
1. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. manie, fr. manie)
1. boală mintală manifestată prin dispoziţie euforică, succesiune rapidă şi incoerentă a ideilor.
2. obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudăţenie, toană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. schizophasie)
1. vorbire incoerentă, confuză, în ciuda înţelegerii cuvintelor, schizofrenie.