Dictionar

Rezultate principale (Incompatibil):

Incompatibil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT incompatibilis

2. FR incompatible

3. EN incompatible

4. DE inkompatibel; unvereinbart; unverträglich

5. RU несовместимый; инкомпaтибельный

6. HU parasterilitás, összeférhetetlen


Rezultate secundare (Incompatibil):

Incompatibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incompatible)

1. care nu se potriveşte, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva.

2. (mat.; despre un sistem de ecuaţii sau inecuaţii) care nu are soluţii.


Incompatibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incompatibilité)

1. faptul de a fi incompatibil.

2. nepotrivire de grupă sangvină între doi indivizi; respingere reciprocă între doi gameți, între două țesături sau organe.

3. (jur.) interdicție legală ca cineva poată ocupa simultan două funcții, două atribuții care, prin caracterul lor, sunt contradictorii.

4. (mat.) însușire a unui sistem de (in)ecuații de a fi incompatibil; proprietate a unui sistem de axiome care conține afirmații ce nu concordă cu altele.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Exclude

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. excluder)

1. tr. a da afară, a elimina, a nu admite.

2. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare.


Exclusiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exclusif, lat. exclusivus)

1. adj. (despre noţiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.

2. referitor la un singur lucru.

3. adv. cu excluderea altor posibilităţi, în afară de.

4. numai.


Expurga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expurger, lat. expurgare)

1. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice.


Incompatibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incompatibilité)

1. faptul de a fi incompatibil.

2. nepotrivire de grupă sangvină între doi indivizi; respingere reciprocă între doi gameți, între două țesături sau organe.

3. (jur.) interdicție legală ca cineva poată ocupa simultan două funcții, două atribuții care, prin caracterul lor, sunt contradictorii.

4. (mat.) însușire a unui sistem de (in)ecuații de a fi incompatibil; proprietate a unui sistem de axiome care conține afirmații ce nu concordă cu altele.


Oximoron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. oxymoron)

1. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparenţă contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător.