Dictionar

inconsecvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconséquent, lat. inconsequens)

1. care nu este consecvent; schimbător, inconstant.
 

inconsecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconséquence, lat. inconsequentia)

1. lipsă de consecvență.
 

ataxic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ataxique)

1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
 

capricios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capricieux, it. capriccioso)

1. cu capricii; inconsecvent, schimbător; răsfățat.
2. neobișnuit, ciudat.
 

muabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. muable, lat. muabilis)

1. variabil, schimbător; inconsecvent.