Rezultate secundare (Inconstant.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconstant, lat. inconstans)
1. care este constant; nestatornic, inegal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconstance, lat. inconstantia)
1. lipsă de constanţă; nestatornicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiable)
1. (despre un sistem tehnic, un aparat etc.) care prezintă fiabilitate, siguranță în funcționare; a cărui funcționare este regulată și sigură.
2. (antonime) nefiabil, inconstant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconséquent, lat. inconsequens)
1. care nu este consecvent; schimbător, inconstant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inégal)
1. care nu este egal, identic; lipsit de egalitate.
2. schimbător; neuniform; inconstant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infidèle, lat. infidelis)
1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soţi) care nu respectă credinţa conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vagabond, lat. vagabundus)
1. (om, animal) care rătăceşte fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupaţie, existenţă stabilă.
2. (fig.) nestatornic. inconstant.
3. (om) de nimic, fără căpătâi.