Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incrédule, lat. incredulus)
1. care nu crede uşor ceva; greu de convins.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incrédulité)
1. firea, starea omului care nu crede cu uşurinţă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (crede + -ăcios)
1. care crede prea ușor; credul.
2. (var.) crezecios.
3. (antonime) incredul, neîncrezător.