miraj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. mirage)
Etimologie: (fr. mirage)
1. fenomen optic datorat refracției luminii, care face uneori ca imaginea unor lucruri depărtate și ascunse dincolo de orizont să apară mai apropiată și răsturnată.
2. (fig.) iluzie.
3. lucru atrăgător; farmec, atracție.
4. examinare a ouălor supuse incubației cu ajutorul ovoscopului.