OK
X
inculpat, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inculpé)
1.
cel
acuzat
de
o
infracțiune,
de
o
crimă
etc.
acuzat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acuza)
1.
(persoană)
care
face
obiectul
unei
acuzații,
care
este
inculpată;
învinuit,
învinovățit,
pârât.
alibi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. alibi)
1.
probă
prin
care
un
inculpat
dovedește
justiției
că
în
timpul
săvârșirii
infracțiunii
se
afla
în
altă
parte.
2.
(fig.)
justificare,
scuză.
antecedent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1.
I.
care
precede
(cel
mai
adesea
imediat)
în
timp;
care
este
anterior.
2.
(vorbind
de
un
curs
de
apă)
care
prezintă
un
fenomen
de
antecedență.
3.
(despre
o
vale)
care
s-a
stabilit
înaintea
unei
deformări
tectonice.
4.
II.
faptă,
întâmplare
anterioară
unui
fapt,
unei
stări
actuale.
5.
~
penal
=
fapt
penal
privind
trecutul
unui
inculpat.
6.
(logică)
primul
termen
al
unei
judecăți
ipotetice;
tot
ceea
ce
poate
constitui
premisa
unei
demonstrații.
7.
prima
secțiune
a
unei
unități
melodice
structurată
binar.
8.
(muzică)
prima
expunere
tematică
într-o
lucrare
elaborată
prin
tehnica
contrapunctului.
9.
(antonime)
posterior,
subsecvent,
ulterior.
atenuant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1.
care
atenuează,
care
face
mai
puțin
grav.
2.
(dreptul
penal)
care
atenuează,
care
diminuează
gravitatea
unei
infracțiuni
sau
delict.
3.
circumstanțe
~e
=
împrejurări
care
ușurează
răspunderea
penală
a
unui
inculpat
(antonim:
circumstanță
agravantă).
audia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. audire)
1.
a
asculta
pe
inculpat,
pe
martor
sau
oricare
altă
parte
într-un
proces.
2.
a
asculta
un
curs,
o
conferință.
3.
a
asculta
muzică
(înregistrată).
coacuzat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. coaccusé)
1.
I.
acuzat
că
a
săvârșit
un
delict
împreună
cu
altcineva.
2.
II.
cel
acuzat
în
același
proces
împreună
cu
alții.
3.
oricare
dintre
mai
mulți
inculpați
care
răspund
la
aceeași
acuzație.