Dictionar

inculpat, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inculpé)

1. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.
 

acuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acuza)

1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.