Rezultate secundare (Incurabil,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incurable, lat. incurabilis)
1. (despre boli; despre oameni) care nu poate fi vindecat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incurabilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este incurabil.
2. caracterul bolilor care nu sunt susceptibile de vindecare.
3. (prin ext.) imposibilitate de a corecta un defect moral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bacovian + -ism)
1. caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieţii citadine, obsesia morţii, nevroze şi plictisul halucinant al periferiei provinciale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)
1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cancéreux)
1. I. (med.) care ține de natura cancerului, care aparține cancerului; care are cancer.
2. II. (med.) bolnav care suferă de cancer.
3. (fig.) persoană despre care se crede că suferă de un rău incurabil și adânc înrădăcinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euthanasie, gr. euthanasia)
1. moarte uşoară, fără dureri.
2. provocare de către medic a morţii unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinţele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incurabilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este incurabil.
2. caracterul bolilor care nu sunt susceptibile de vindecare.
3. (prin ext.) imposibilitate de a corecta un defect moral.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. curabilité)
1. însușirea sau starea a ceea ce este curabil sau vindecabil.
2. (antonime) incurabilitate, incorigibilitate.