Dictionar

Rezultate secundare (Incurabil,):

Incurabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incurable, lat. incurabilis)

1. (despre boli; despre oameni) care nu poate fi vindecat.


Incurabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incurabilité)

1. însuşirea, starea a ceea ce este incurabil.

2. caracterul bolilor care nu sunt susceptibile de vindecare.

3. (prin ext.) imposibilitate de a corecta un defect moral.

4. (antonim) curabilitate.


Bacovianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (bacovian + -ism)

1. caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieţii citadine, obsesia morţii, nevroze şi plictisul halucinant al periferiei provinciale.


Benignitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)

1. caracter a ceea ce este benign.

2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.

3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.

4. (antonime) malignitate, incurabilitate.


Canceros, -oasă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cancéreux)

1. I. (med.) care ține de natura cancerului, care aparține cancerului; care are cancer.

2. II. (med.) bolnav care suferă de cancer.

3. (fig.) persoană despre care se crede suferă de un rău incurabil și adânc înrădăcinat.


Eutanasie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euthanasie, gr. euthanasia)

1. moarte uşoară, fără dureri.

2. provocare de către medic a morţii unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinţele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave.


Incurabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incurabilité)

1. însuşirea, starea a ceea ce este incurabil.

2. caracterul bolilor care nu sunt susceptibile de vindecare.

3. (prin ext.) imposibilitate de a corecta un defect moral.

4. (antonim) curabilitate.


Curabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. curabilité)

1. însușirea sau starea a ceea ce este curabil sau vindecabil.

2. (antonime) incurabilitate, incorigibilitate.