Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indécent, lat. indecens)
1. care calcă sau contrazice legile decenței; care șochează.
2. care este lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indécence, lat. indecentia)
1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décolleté)
1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhibitionnisme)
1. mania de a face exhibiţii.
2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. french cancan)
1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impudique, lat. impudicus)
1. lipsit de pudoare; neruşinat, indecent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indécence, lat. indecentia)
1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. libertin, lat. libertinus)
1. indecent, uşuratic, desfrânat.