Dictionar

indehiscent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT indehiscens
2. FR indéhiscent
3. EN indehiscent; not opening; not splitting
4. DE indehizent; nichtaufspringend; geschlossen bleibend
5. RU неоткрывaющийся; остaющийся зaкрытым; нерaстрескивaющийся
6. HU nem felnyíló, nem felhasadó, nem felpattanó
 

indehiscent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéhiscent)

1. (despre fructe) care nu se deschide spontan la maturitate, pentru a pune în libertate semințele.
2. (anton.) dehiscent.
 

indehiscență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indéhiscence)

1. (bot.) însușire a fructelor indehiscente.
2. (bot.) caracter al unui organ indehiscent, care nu se deschide spontan la maturitate.
3. (anton.) dehiscență.
 

achenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânță.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.
 

amfisarc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphisarque)

1. bacă indehiscentă multispermă, cu pericarpul consistent, fructul baobabului.
 

carcerulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcérule)

1. fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent.
 

cariopsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryopse)

1. fructul uscat monosperm indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânță, la cereale.
 

dehiscent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déhiscent, lat. dehiscens)

1. (despre fructe, antere) care se caracterizează prin dehiscență.
2. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele.
3. (anton.) indehiscent.
 

dehiscență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déhiscence)

1. însușire a unor fructe de a fi dehiscente.
2. (bot.; pentru un organ vegetal) deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate.
3. (bot.) deschiderea organelor dehiscente, care se deschid spontan pentru a-și elibera conținutul: fructe, semințe, polen sau spori.
4. (anton.) indehiscență.