Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indéhiscence)
1. (bot.) însuşire a fructelor indehiscente.
2. (bot.) caracter al unui organ indehiscent, care nu se deschide spontan la maturitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphisarque)
1. bacă indehiscentă multispermă, cu pericarpul consistent, fructul baobabului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déhiscence)
1. însușire a unor fructe de a fi dehiscente.
2. (bot.; pentru un organ vegetal) deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate.
3. (bot.) deschiderea organelor dehiscente, care se deschid spontan pentru a-și elibera conținutul: fructe, semințe, polen sau spori.