indemontabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indémontable)
1. care nu poate fi demontat, care nu este conceput pentru a fi demontat.
2. (fig.) care nu poate fi abătut, descurajat.
demontabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)
1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).
demontabilitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. démontabilité)
1. capacitatea de a putea fi demontat.
2. caracterul a ceea ce este demontabil.
3. (antonim) indemontabilitate.