Parte de vorbire: s. Origine: (fr. audition, lat. auditio)
1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simţului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziţii muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepţionare de semnale audio.