Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audit)
1. funcţie de control şi de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi anumite criterii prestabilite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclique, gr. kyklikos)
1. adj. care se desfăşoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziţii muzicale) alcătuit din mai multe părţi independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuşi chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mişcări care, funcţional, se repetă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrophonie)
1. tehnică de captare și redare a sunetului care folosește patru canale independente și permite reproducerea muzicii și a efectelor sonore cu o impresie accentuată de spațiu; cvadrifonie, tetrafonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dibionte)
1. (plantă) care prezintă gametofitul şi sporofitul separate, independente unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. didelphie)
1. malformaţie congenitală a aparatului genital feminin, cu existenţa a două vagine şi două utere independente.