Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. indéterministe)
1. I. referitor la indeterminism, teorie filozofică conform căreia natura nu este supusă determinismului.
2. II. adept al indeterminismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. déterministe)
1. I. referitor la determinism, doctrina filozofică conform căreia toate evenimentele sunt legate și determinate de lanțul de evenimente anterioare.
2. care respectă legile determinismului.
3. II. adept al determinismului.