Dictionar

Rezultate principale (Indicaţie):

Indicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indication, lat. indicatio)

1. îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire.


Rezultate secundare (Indicaţie):

Contraindicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-indication)

1. situaţie (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului.


Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Alla breve

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. alla breve)

1. (muz.) indicaţie potrivit căreia o piesă scrisă în măsura de patru timpi se execută în doi timpi.


Antet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. en-tête)

1. indicaţie (tipărită) în partea de sus a unei hârtii, a unui plic, conţinând numele, adresa etc. ale unei instituţii, întreprinderi sau persoane; header.


Arco

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. arco, arcuş)

1. (muz.) indicaţie potrivit căreia urmează se cânte cu arcuşul, după un pizzicato.


Assai

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. assai)

1. (muz.; ca indicație de execuție) destul de, suficient.

2. allegro assai = mai repede decât allegro; adagio assai = mai rar decât adagio.


Autotratament

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + tratament)

1. tratament medical aplicat fără o indicaţie medicală autorizată.