indicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. indica)

1. acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare.

citat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Zitat)

1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei.
2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări.

comun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparține mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulți sau pe toți; obștesc.
2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor ~ = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparține mai multor fracții.
3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.
4. obișnuit, normal, frecvent.
5. loc ~ = idee, lucru știut de toată lumea; banalitate.
6. mediocru, banal, de rând.
7. s. n. ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești.
8. în ~ = laolaltă, împreună.
9. a ieși din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit.

consult

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consultum)

1. examinare a unui bolnav de către o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului.

direcțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directionnel)

1. care orientează, care arată direcția; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.
2. (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv.
3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.
4. antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate.
5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.

galvanoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galvanoscope)

1. instrument pentru indicarea prezenței unui curent electric într-un circuit.

higroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hygroscope)

1. aparat pentru indicarea aproximativă a umidității aerului.